Cap. 2 Copleşitor

Nici nu ajung spre telefon, că îi simt prezența dominantă și puternică. Legătura copleşitoare care s-a creat intre noi e mai puternică decât cea dintre doi gemeni care simt ce face celălalt și ce doreşte în orice moment. Căldura lui infinită îmi încălzește sângele intr-un minut.
Se apropie usor de mine și mă sărută suav pe umăr.Mă întorc amețită spre el si chipul lui radiaza de lumina când zambetul lui fermecator apare in coltul buzelor puternice, bine conturate.
– Am ajuns la timp nu? Și așa va fi mereu.. Știi asta nu? Oriunde, oricând, eu voi acolo pentru tine. Pentru ca tu esti ca o sursa de energie la care sunt conectat, ca tubul de oxigen al unui bolnav, fără de care nu ar trăi.
– Termin-o!
Încerc sa rad ironic, deși nu asta era ce simțeam in acel moment, încercand să îi îndepartez ideile astea din minte.Amețită de prezența lui,de siguranta vorbelor, incerc sa imi revin.
- Jake, avem o legatură foarte puternică, dar să nu mai aud că viața ta depinde de mine.Vreau sa fii la fel cum erai inainte de a exista eu, puternic, sigur pe tine, mereu pregatit pentru orice , plin de viata.Nu știm ce ne rezerva viitorul, ce va fi. Mă sperie dependența asta a ta față de mine.
– Te sperie? Esti prea copil!
Râde induiosator și îmi sărută obrazul.
- Viitorul îl facem noi, și in el mereu vom fi împreună.
-Da..dar..viitorul e ceva relativ la noi..
Nu apuc să mai spun un cuvant ca suflarea lui puternică se apropie de buzele mele, și gura lui mă saruta puternic, hotărât,parcă incercand ăa imi transmita aceeași siguranță pe care o are.
– Si data viitoare când mai deschizi subiectul, pregătește-te să suporti consecințele, alintată mică ce esti!
– Nu mi-e frica de tine, Jake. Nu știi? Câinii care latra nu mușcă .
Zambesc ironic,foarte multumită de concluzia mea .
– Sigur, sigur! Bazează-te tu pe asta.
Și iși apropie repede buzele de gâtul meu. Realizând care îi sunt intențiile, încerc să mă îndepărtez, dar bratele lui ma cuprind ca într-un clește.Oricum șansele să mă împotrivesc in fața lui sunt minuscule.
Mă mușcă ușor de gât, dar destul cât a simți ce a vrut să demonstreze .. că e stăpân pe situație mereu.. improvizând.
Așa e el :surprinzător . Să crezi că îi cunoști destul deprinderile, reacțiile, răspunsurile..? Inutil. Când crezi ca nimic nu te mai poate uimi, exact atunci te frapează din nou , si totul o face pe moment.
Definitia perfectă pentru Jake? O prajitură cu răvaș : niciodată nu știi ce gust are cu exactitate, ce ingrediente noi contine, și cu atât mai puțin ce scrie pe răvașul nororcos… dacă o idee despre viitor sau o anecdotă pentru a îndulci prezentul.
– Jake, încetează! Cine e infantil acum? Stii, confunzi personajele.. eu sunt vampirul aici, da?
Spun incercand să par înfumurată.
Fac o mișcare neașteptată, încercînd să il împing.
– Stii.. ultima oară când mama ta a incercat asta și-a rupt mâna .
Și rade puternic la amintirile care ii colindă mintea.
- Ha ha. Mama era un om fragil.!Eu sunt mult mai puternică decat era ea atunci ! O iubesc enorm,o admir, dar dacă iți place mereu să ne compari, să știi ca nu esti deloc comic si nici nu stii cât mă enervezi!
Aceste cuvinte mi-au trezit doar incertitudinea groaznică și revenirea dorintei sfâșietoare de a afla trecutul.
Să nu observ cu cat drag vorbeste Jake de mama e imposibil. Toate privirile pline de subinteles dintre ei pe care,deși mică, le-am sesizat, frânturi din conversațiile lor, auzite parțial.. erau niște imagini care se chinuie permanent să se lege, ca într-o bandă de desene, logică, care in final duce la aflarea deznodământului .
Dar imi lipsesc majoritatea informatiilor. Nu cunosc detalii. Ca intr-un citat in care iti lipseste verbul si părtile de legatură., iar celelalte cuvinte sunt pune vraiște. Așa si eu.. nu stiu elementele cheie..Tot ce știu e ca au fost prieteni din copilarie si ca Jacob a ajutat-o si a fost alături de mama în multe din momentele în care avea nevoie de cineva. Neconditionat.
Dar de ce? Din ce motiv? Și mai am întipărite in pânza amintirilor unele priviri pline de reproș, amăraciune, ale lui Edward, destinate lui Jacob, și urmate de eschiva lui.
Nestiinta asta ma tulbură de cativa ani, si sper să ii aflu ascunzisurile până la urma. Indiferent din ce surse.
Jacob rămâne nemiscat in fața reactiei mele dure si zâmbetul îi îngheață pe față.
Imi strang sufletul mic , o dată cu revolta si tristețea care au pus in acel moment stapânire pe mine,și mă îndrept spre ușa sa ies. .Intr-o secunda îmi prinde mâna și mă ține strâns.
Ma intorc incruntata spre el. Ii simt tensiunea din corp, si parca as auzi si inima lui care zvacneste in pieptul puternic.
– Nessie, tu esti unică in lumea asta si ești unica in inima mea. Nimic din ce a fost in trecut nu contează in felul in care crezi tu, când o să ințelegi asta? Atunci când si deciziile corecte, si greșelile.. indoielile sau realizarile te-au ajutat să fii fericit in prezent, restul e de prisos. Daca toate acele momente m-au adus acum spre tine, asta e tot ce contează. Singurul rost a tot ce a fost erai tu, să te găsesc. Și cât te-am cautat, n-ai habar. Uneori ești atât de irațională.
– Scuze că am o inimă care mă face vulnerabilă. Acum ești mulțumit? Sau fericit.. ?
Și mă uit pierduta in altă parte, doar pentru a nu-i intalni privirea.
– Fericirea mea e un termen arhaic. Pentru mine contează doar fericirea ta. Și umanitatea ta, inima ta, e neprețuită. Știu că ești incăpățânată și ai impresia că ai mereu dreptate, și, deși știi că mă rănești, persiști.. dar si dacă ai ajunge să țintești cu un pistol asupra mea eu te-as iubi la fel de mult.
– Asta nu se va intampla niciodată. Mai ușor si fără regret mă nimicesc.
Si ma arunc in bratele lui,strângând-ul cât pot de tare.Căldura lui îmi învăluie trupul pe jumătate înghețat.
El e cel care mă face mai umană decât sunt. E ca o haină moale care mereu mă încălzește și pe care mereu aș ține-o aproape de mine,în brate, să mă protejeze.
Jake este ca o jumătate din mine. Jumătatea umană, care controlează inima mea. Căci dacă ea acum bate puternic, e pentru el. El e singurul care îmi poate face inima să bată repede sau încet în același timp. Când sunt cu el,timpul stă pe loc, sau trece pe nesimțite.
Prezența lui m-a invaluit din prima zi de viață .Iubirea lui am simțit-o imediat, deși la început nu înțelegeam ce aveam atât de deosebit, de ce am parte de ea. Mi-a schițat o copilarie perfectă și m-a tinut de mână mereu .
Nu merit dragostea lui atât de mare. M-am obișnuit cu ea, ca și cum eu mereu trebuie să fiu stăpâna absolută a ei. Singura stăpâna. Nu as putea împărți nici o particică din iubirea lui cu absolut nimeni, nici macar cu mama. Doar gândul are efect asupra sufletului meu ca o lovitura de cuțit.Urasc egoismul acesta, dar nu ma pot împotrivi.
Face parte din mine și nu aș putea contura altă viață fără ea,fără iubirea lui.
Nu îl merit. Nimeni nu merită o dragoste ca a lui, și urăsc că de multe ori nu știu să îi arăt cât contează el pentru mine. Nu știu , pentru că nu știu sigur dacă sentimentele mele pentru el sunt de dragoste pură,atât de puternică, ca ale lui. Mă chinui numai gândindu-mă că e doar o dependență de el . Mă alină însă gândul că dacă e așa, această dependență e mai imortală decât chiar viața cu care am fost înzestrată.
-Of…alintată mică.
Si isi sprijină fruntea de capul meu , ca și cum ar fi izbăvit o luptă grea.
- Multumesc cerului că ai o inima ! Nu mai suportam încă o figură de gheață lângă mine. O luam razna de acum, cred. Sunt eu puternic și aduc caldura pe aici, dar nu sunt o centrală termică, totuși .
Și începe sa râdă stresant.
– Încrezutule !!
Îi dau un ghiont, cât de puternic pot eu.
– Au ! Aproape că am simțit.. Dar..mai încearcă.. mai exersează..
Îmi zice cu vocea ștrengară, luându-mă ușor peste picior.
– Când se intoarce Emmet din vacanță primul lucru care il fac e sa ma duc să mă antreneze serios. Și după o să te te bat măăăr !!
– Serios ? Asta daca ajungi întreagă până la mine pe terenul de luptă.. fara sa iei vreun tufiș sau vreun copac inainte.. Să se precizeze te rog in regulamentul luptei că nu raspund eu de asta, nu te adun eu de pe jos, ca de obicei.. bine?
Și se uită la mine încercând să pară impunător și serios.
– Nu fi stupid…regulament? Pentru..? Ca să ai circumstanțe atenuante când n-o să mai faci față și o să o iei la fuga ?
Și incep sa rad trufaș, în speranța de a-l enerva..
– N-o sa mai fac față la ..? Aa… când o sa fiu pe jos de râs.. De fapt vroiam să fac un act de caritate pentru tine. Nici fără regulament, jucand murdar, tot același e scorul pentru tine. Tot aia pentru mine.
– N-o să mai zici asta când o sa începi să schelai pe acolo.
– Renesmee.. poti să te antrenezi cat vrei, dar.. puterea ..? De unde o iei? Îl rogi pe Edward să iți transfere și ție .. prin vreun cablu USB.. ceva.. ?
Și ridica o sprânceană, uitându-se curios la mine.
– Nu fi stupid! Nu mă subestima..și nu zi “hop” până nu sari gardul! Încă nu s-a terminat transformarea, așa ca nu se știe cum voi fi după ce devin imortală ! Și chiar fără putere..am arma importantă ..
Și îi arăt sugestiv dinții, zambind malefic, și apoi ironic.
- Oo.. cuminte pisicuțo ! Fără arme albe ! Specificăm..!
Ridică palmele , în semn de pace.
Da..iar o replică genială, ca de obicei. Așa e el, fără să vrea uneori.
– Bine, bine.. pace.. răspund încercând să par profund dezamăgită .Pentru moment. Hai să mergem. Că înainte de a ne masura forța între noi, o sa ne omoare Alice că am lăsat-o atât să ne aștepte. Nu întreba. Nu știu motivul.
-Hmm..oare ce mai are de gând acum zlobia aia? Orice ar fi, mă bucur mereu de prezența ei. Prietenia ei mi-a fost cel mai puternic medicament în momente grele, când nimic nu ma alina. Mă simțeam singur în casa aceea, neștiind ce va fi, ce se va intampla cu Bella. Toți erau disperați, iar Edward era terminat. Ea era ca o gură de aer curat, după toată otrava care plutea prin aer de la blondă..Dar din secunda în care te-am văzut prima dată, am înțeles ce mă atrăgea ca un magneti și nu mă lăsa să plec de acolo.
-Trebuie să fie mereu vorba de mine, nu?
Și incepem amândoi să râdem,mergând îmbrățișați spre ai mei, spre casa lor.
Îi mai dau un ghiont, brusc, luându-l prin surprindere.
- Asta e pentru faza cu “blonda”, de mai devreme !