Cap. 6 Semne

”Toti oamenii viseaza, dar nu in mod egal. Cei care viseaza noaptea in coltisoarele prafuite ale mintii lor, se trezesc si descopera ca totul a fost inchipuire. Dar visatorii cu ochii deschisi sunt periculosi, caci si-ar putea trai visele cu ochii deschisi si le-ar pune in practica” –Lawrence A.

… Pacea era prezenta si in aer domnea o liniste pura , cand deodata ii simt apropierea apasatoare, chinuitoare… Puterea ei ma atragea ca intr-o panza de paianjen si nu puteam, nu reuseam sa ma impotrivesc.
Drogul diabolic era atat de tentant, ma ademenea , dar in acelasi timp vroiam sa se indeparteze, pentru ca ma chinuia.
Imediat ii vad statura demonica, cu rochia neagra, lunga, apropiindu-se de mine, si razand malitios.
Incerc sa ma impotrivesc, dar e prea puternica.
O rog, o implor sa se indeparteze, dar rugamintile mele o faceau mai puternica, mai rece, indiferenta la rugamintile mele.
Deodata patrunde in mine, si ii simt veninul cum imi strabate corpul care arde, se macina de durere.
Simt lovituri in interior, ca o lupta de a reusi, de a rezista.
Durerea dispare si ma stapaneste sentimentul razbunarii, urii..
Deschid ochii si Jacob se uita protector la mine.
- E totul bine, iubito ?
Il imping brusc cu o putere inimaginabila, incat corpul lui zboara in aer mult si apoi cade frant pe pamant, mort.

- Renesmee !

O voce ma striga neputincioasa.
Ma intorc si toti se uitau ingroziti, cu lacrimi in ochi , la mine : Edward, Bella, Alice, Rosalie..Esme, Carslie,Emmet, Jasper….
Scot un tipat de durere, involuntar…..

- Renesmee ! Ce ai patit? Nessie..!!

Deschid ochii brusc si Jacob se uita speriat la mine.Traia!?
Il imping de langa mine si inchid ochii strans la loc, acoperindu-mi fata cu mainile.
Nu, nu, nu mai vreau inca o data,nu mai suport, te rog, opreste-te! Ma imploram in gand , incercand sa ma incurajez.
– Nessie, revino-ti ! vocea lui Jacob era destul de tensionata acum.
– Nuu ! Du-te ! Pleaca! Nu vreau sa iti mai fac rau, nu vreau .. nu vreau.. Indeparteaza-te.. Salveaza-te!
Bratele puternice ale lui Jake mi-au descoperit fata,si apoi m-au ridicat spre el, strangandu-ma puternic in brate.
– Linisteste-te, iubito. A fost doar un vis urat. Eu sunt aici, totul e bine.
Tot corpul incepe sa tremure puternic si sa tresara brusc din cand in cand.Nici puterea trupului solid al lui nu se putea impotrivi.
Il strang sufocant si eu in brate si incep sa plang la amintirea clipelor groaznice de mai devreme, din cosmar.
Lacrimile imi curgeau repede de durere, pentru ca ii vazusem trupul zdrobit din cauza mea, imagini groaznice, mai groaznice ca niste lovituri puternice, dar curgeau si de fericire, pentru ca el era langa mine,era bine, si totul nu a fost real.
Intr-un final ma calmez.
Edward si Bella trebuie sa apara in curand si nu trebuie sa ma vada asa. Probabil Alice deja m-a vazut in viziuni si ei vin acum ingrijorati.
De fapt…Alice nu ma poate vedea cand sunt cu Jake.
Dar oricum ei simt cand nu sunt bine.
Trebuie sa fiu puternica, pentru toti.
– Te-ai linistit? Iti aduc un pahar cu apa, sa iti revii?
Incerc sa zambesc, dar nu stiu daca pot.
– Eu nu beau apa..
Spun calma, pe un ton induiosat de grija lui.
– Pff..asa e ..
Isi da o palma peste frunte.
- Ce idiot sunt! Scuze. Atunci, altceva.. orice ..absolut orice vrei, iti aduc. Numai sa fii bine.
Ma uit in jur, eram in camera mea, in patul meu. Eram in siguranta.
– Ce ai visat? Erai… inspaimantata, tresareai..am incercat sa te trezesc, si nu raspundeai..la un moment dat ai tipat.. M-am speriat ingrozitor cand te-am vazut asa.
– Tu? Speriat?
Si acum sunt sigura ca am reusit sa zambesc.
– Nessie, m-am schimbat mult de cand ai aparut in viata mea. M-ai facut un om mai bun..sensibil, bun.. Nu ma mai gandesc numai la persoana mea – acum esti tu in gandurile mele, nu mai actionez impulsiv, acum sunt mereu atent la consecinte.. si.. sunt mai matur. S-a schimbat mecanismul gandirii mele. Si pentru asta iti multumesc.
– Nu trebuie sa imi multumesti. Toate sentimentele astea nobile, toate partile bune, se aflau in interiorul tau. Dar poate nu ai avut sansa sa le descoperi. Dar pacat ca uneori sunt sclipiri la tine doar. Si incep sa rad . Ma refer la maturitate.
– Hey, nu confunda optimismul meu cu imaturitatea.
Spune usor iritat, dar amuzat.
- Se apropie.. le simt mirosul.
Schimba tonul intr-unul agitat.
– Nu inteleg la ce te referi.
- Edward si Bella – sunt aici deja. Si dupa cum ii aud, sunt destul de tensionati. Asa ca ies inaintea lor, pentru toata distractia.
Si ofta incordat.
Vazand ca ma uit bulversata,detaileaza.. :
- Adica toate reprosurile si cuvintele grele care vor veni, si pe care le merit cu desavarsire pentru ca i-am dezamagit – si m-am dezamagit si pe mine insumi.
- Carlie !!
Vocea speriata a lui Edward se auzi. Numai el imi spunea asa,cand eram mica, si mai ales cand vroia sa imi arate ca el e tatal meu, cel pe care ma pot baza neconditionat si care si-ar da sufletul oricand pentru mine.. sau inima, daca nu ar fi inghetata.
Nu e nimic, sunt bine.. Calmeaza-te, te rog din suflet.O sa-ti explic, si o sa intelegi atunci. Te iubesc,tati.. Incercam sa il linistesc prin gandurile mele, pentru a-i scurta chinul si durerea, atat de inutile.
Si iata-ma, iar langa singurul care imi vindeca orice rana doar cu prezenta. Iar tristetea o pot simti doar cand nu e langa mine. Dar nu il pot avea permanent alaturi de mine, desi ar fi visul ideal. Bratele lui protectoare imi mangaiau grijuliu spatele, iar imbratisarea lui imi lua toate gandurile negre care m-au rascolit.
– De acum nu o sa mai plec niciodata de langa tine, si in cel mai rau caz, cat mai aproape pentru a fi prezent exact in secunda in care ai nevoie de mine!
- Draga mea, ce s-a intamplat?
Bella se apropie ingrijorata, sarutandu-mi atent crestetul.
- Alice a simtit tensiunea, zbuciumul tau , dar imaginea nu era clara, era foarte vaga si greu de perceput..
Si se uita sugestiv la Jacob, „vinovatul” din gandurile ei, al acestui fapt.
- Doar ..un vis urat.
- Ce ai la mana ??! Ce ai patit ?
Si da la o parte pansamentul pentru a vedea rana.
O nu..acum o sa se declanseze furtuna, exact de ce ma temeam.
Simteam cum tensiunea creste si in tata.
– Jaaaacob !!! Ce s-a intamplaat ??!!
Vocea Bellei rasuna puternic, incat si restul familiei Cullen probabil a auzit de acasa.
Nu a fost vina lui. Te rog, crede-ma. Nu spun doar pentru a-l apara, dar este adevarul. Stii ca poti avea incredere deplina in mine, niciodata nu as indrazni macar sa iti ascund ceva. Nu lua parte la conflict.
Ii ceream iar ajutorul lui Edward, si am pierdut de mult calculul de cate ori am apelat la bunatatea si altruismul lui de a-si calca orgoliul, doar din dragul meu.
- Da, Bella, poti sa faci ce vrei cu mine, ca sa te calmezi. Ai dreptate.
Jake spune pe un ton frant.
- A fost un accident, mama. Jake nu are nici o implicare, nici o vina.
Stiam ca interventiile mele nu aveau nici un rost, pana nu si-ar fi eliberat frustrarile si furia.
- Ba da! Are o vina, si una foarte mare!! El trebuia sa previna orice ar fi fost, accident sau nu !
- Dar, mama, ma lasi te rog sa-ti explic ?!
- Nu !
- Am fost un imbecil, ok? Ai tot dreptul sa te razbuni. Pur si simplu teama de a nu pati ceva m-a paralizat complet si asta a intarziat interventia mea in evitarea accidentului exact, cat sa nu o feresc complet de pericol.
- Bineinteles ca esti un imbecil ! Si un netrebnic si sa nu te mai prind ca te apropii de copilul meeeu !! Daca nu te rup in bucati, fara mila, ai inteles?? Te…
Si se auzi maraitul ei nervos.
- Bella! Revino-ti! Aminteste-ti cum este tu de fapt.
Edward intervine,si o strange langa el, incercand sa o calmeze..
Multumesc, tati.
Imi zambeste cu greu, si ii se citeste durerea in ochi.
Ma urasc. De la mofturile si reactiile mele de copil rasfatat si inconstient, s-a ajuns la asta.
Jacob deschise bratele aprobator, cu sufletul indurerat, si privirea stinsa, terminata de regrete.
- Mai bine ai face-o acum, pentru ca ar fi nimic in comparatie cu ce se intampla cu sufletul meu, sfasiat de lipsa ei.
Frazele emotionante erau cele care functionau cel mai bine la Bella. Si Jake stia asta foarte bine.
- Inceteaza teatrul, ca nu ma impresionezi!
Pacat ca nu functionau intotdeauna.
Era atat de absurda situatia, atat de nedreapta.
Jacob a renuntat la viata lui pentru mine.A renuntat la cei ca el, a renuntat la orice alta distractie, orice gand bun pentru el. S-a conformat cu situatia.
Nu a comentat niciodata excesul de protectie din partea lor, nejustificat de multe ori. Nu i-a infruntat deloc, desi poate a simtit asta, nu a spus macar un cuvant cand poate se simtea frustrat de situatie.
A acceptat tot fara repros.
- Bella, poti sa ma consideri cel mai ticalos om din lume. Sa ma jignesti, sa ma numesti in toate felurile,cele mai groaznice.Nu imi pasa. Dar daca in perioadele din trecut m-ai cunoscut cat de cat, oricat de putin, stii ca atunci cand e vorba de sentimente sincere nu sunt niciodata fals. Stii ca ma dedic complet iubirii .
Si subliniaza in mod evident, si intentionat, ultimele cuvinte.
- E de ajuns Jacob, Bella a inteles foarte bine ce ai vrut sa spui.. ,vocea tatei spune stinsa si inghetata.
Ca si cum cuvintele lui Jake i-ar fi produs suferinta, sau ar fi deschis rani mai vechi, dar inca dureroase.
- Bine. O sa o lasam asa.Momentan. Dar daca se mai intampla vreodata sa …
- Mama! Te implor! A fost vina mea. Doar ma cunosti prea bine. Ar fi ironic sa nu ma intelegi,tocmai tu, pentru ca iti seman identic in privinta asta. Stii ca sunt distrata si deloc atenta. M-am dezechilibrat si doar am atins putin un copac , dar daca Jake, eroul meu, nu era acolo, ma loveam frontal de el. Deci el merita multumiri si nu reprosuri.
Vorbesc repede si incercand sa par cat de convingatoare pot eu.
- In regula. Ar fi mai bine sa pleci de acum, Jacob. Au fost prea multe tensiuni in jur.
- Dar mama.. e atat de devreme..
- Bella are dreptate, Ness.. E mai bine asa.
Si incerca sa se apropie pentru a ma saruta, dar privirea incruntata a mamei l-a facut sa renunte.
- Ne vedem maine.. Ai grija de tine.
- Si tu !
Si ii zambesc cat pot eu de frumos, pana in momentul in care disparu pe usa.
- Acum, domnisoara, o sa avem o conversatie destul de serioasa.
- ….. Nu cat timp eu sunt aici !
Vocea dulce de copil a lui Alice rasuna deodata, ca un clopotel salvator.
Raza mea de lumina, ce bine ca era aici.
- Of.. ce ti-a luat atat sa vii?
- Interdictia mamei tale. Mi-a interzis sa ma amestec.
Si puse o fata de copil trist.
- Care e foarte corecta, de altfel. Pentru ca toti o rasfatati si de aceea crede ca poate face ce vrea.
- Da, pentru ca ea e nepotica mea preferata si o iubesc mult !
- Alice, alte nepoate nu mai ai .
- Nu conteaza ! Ea tot e preferata mea !
Edward incepe sa rada calm.
- Mama, stiu ca ma iubesti mult si iti faci griji, dar am crescut. Poate nici n-am fost vreodata un copil atat cat ar fi trebuit sa fiu.
- Renesmee, tu o sa ramai in ochii mei mereu un copil, cu imaginea din primele momente petrecute cu tine! Desi ai crescut, amintirile nu s-au pierdut.
- Binee.. dar acum Alice o sa aiba si ea parte de cateva momente private cu nepotica ei scumpa, ok?
Intervine matusa mea perfecta, si prietena cea mai buna.Apoi imi strange usor mana , dupa care ne indreptam spre camera mea.
- Alice!
Mama se rasteste.
- Nu era o intrebare, Bella!
Striga cu vocea ei ca un ciripit de pasari.
- Si sa nu-l torturezi pe Edward ca sa iti spuna ce vorbim, pentru ca el e un om integru si nu o sa o faca! Plus ca o sa-l vad inainte si ce intentii are !
Intind patul pentru a sta comod.
Stiam ca discutiile cu Alice erau cele mai bune pentru a pacali timpul, deoarece ore petrecute impreuna pareau minute.
Felul ei deosebit de a fi, vocea dulce si plina de cuvinte mari, modul ei unic de a percepe viata si ce ne incojoara o faceau calauza nepretuita pe orice drum paseai, scanteia de lumina din ceata si steaua care te ajuta in intunericul rece al noptii.
- Ce aiurita sunt! Si chicoti in timp ce se indrepta spre usa. Schimba-te, vin imediat! Nu cumva sa indraznesti sa adormi inainte sa vin, pentru ca razbunarea mea va fi cruda si nemiloasa !
Si zbura ca un gand pe usa.

* *

Deschid dulapul si iau primii pantaloni scurti care sunt mai frumos impaturiti si un maieu cu inimioare daruit de Alice.
Era cald in camera, lucru rar, dar prezenta lui Jake aici cu siguranta era cea „vinovata”. Inca se simtea in aer parfumul lui ametitor si atmosfera incarcata de sentimente.
Imi prind parul intr-o coada legera si ma indrept sa deschid usa de la balcon, iar un val puternic de frig amestecat cu vantul putin prietenos ma indeamna sa renunt la o idee care a gresita de la inceput; la urma urmei, cu cat aroma lui Jake persista mai mult, cu atat magia ar fi rezistat mai mult.
Plus ca prezenta lui Alice ar fi echilibrat totul imediat.
Caut telefonul mobil pentru a-l suna pe Jake. Probabil ca ma sunase deja si nu auzisem. Sau erau cu siguranta destule mesaje care asteptau ca destinatara lor ametita sa le citeasca intr-un final.
Telefonul ramasese in geanta cu caietele de la scoala.
Exact cum banuisem. Doua apeluri nepreluate si trei mesaje.
Ma uit la apeluri, pentru a confirma banuielile ca erau de la el. Dar, nu.. Ambele apeluri erau de la Tracy. Trec la mesaje, iar primul era de la ea, amintindu-mi sa iau cartile pentru proiectul de la franceza. Al doilea era de la Peter, iar continutul era previzibil. Ca de obicei ma intreba daca am planuri pentru azi. De parca nu ii explicasem destul de clar la liceu.
Trec la ultimul pentru ca era cel mai important cu siguranta..sau .. nu.
Expeditor: Peter. Nici n-am citit continutul, nu ma interesa. Dezamagitor..dar nu era Jacob. Rar se intampla sa nu vorbim dupa ce pleca de la mine, sau dupa ce se incheia ziua.
Probabil a vrut sa evite o noua reactie nu foarte prietenoasa din partea Bellei, in cazul in care nu s-ar fi calmat in totalitate, si astepta sa deschid eu trecerea cand e totul rezolvat.
Sun dar in afara de amplificarea nelinistii in fata asteptarii inutile de a-i auzi vocea altceva nu era.
Probabil e la masa sau face dus. Mai incerc.
La urma urmei, eu mereu raspund dupa multe apeluri , iar cunoscutii s-au obisnuit deja cu mine. Ar fi fost mai simplu cred sa gaseasca orice actor sau cantaret celebru decat pe mine. Dar nu o faceam intentionat, doar ca trecusem de perioada in care telefonul mobil era unul din lucrurile importante.
Deja e a cincea incercare si imi dau seama ca nu mai are sens. Jake rar raspundea a doua oara , mai ales la apelurile mele.
Deja incepeam sa-mi fac griji.
Doua batai usoare se auzira in usa.
- Scumpo, pot intra?
Vocea blanda a lui Edward se auzi.
- Bineinteles!
- Am venit sa iti urez noapte buna, si sa ma asigur ca esti bine.
- Da..e totul bine.
Bineinteles ca intelesese totul deja.
Mintea si sufletul meu erau ca o carte deschisa pentru grijuliul meu tata, dar nu ii placea sa vorbeasca despre framantarile mele daca eu nu incepeam discutia.
Imi respecta decizia de a deschide un subiect si de a impartasi cu el sau nu.
- De fapt.. nu reusesc sa il gasesc pe Jake dar sunt sigura ca o sa se rezolve problema.
Incerc sa par optimista si calma, fara sa ma tradeze vocea, dar in fata lui nu cred ca reuseam vreodata sa par ca ma simt altfel decat ma simteam.
Ca si cum atat mintea cat si sufletele noastre erau conectate. Cand una dintre legaturi era mai neclara cealalta era puternica intotdeauna.
- Suna-l pe fix. Daca nu iti raspunde el, Billy cu siguranta o sa te ajute sa afli ce iti doresti.
Si imi zambi cald.
Desigur, el venea mereu cu ideea salvatoare. Bunul si scumpul meu tata.
Ma apropii de el si ma strange delicat in brate.
- Te iubesc mult, tata.
- Eu te iubesc mai mult, frumoasa mea.
Si imi saruta obrajii si fruntea protector si se indrepta spre usa cu greu, ca si cum ar fi luptat cu niste forte puternice pentru a se desparti de prezenta mea.
- Apropo, esti atat de draguta imbracata asa si cu parul prins, parca esti Bella mea. Esti imaginea vie a amintirilor cu ea din perioada cand urcam pe furis geamul ,fiind singura modalitate sa intru in camera ei pentru a nu banui nimic Charlie. Ce clipe deosebite, ce nopti intr-adevar speciale, dupa un intuneric continuu. Ea era lumina, si acum si tu esti alaturi de ea. Papusile mele.
Mama era la usa de cateva momente, destule pentru a auzi cuvintele emotionante ale celui care o iubea la fel de intens si neconditionat ca in prima zi.
Se apropie de el si il saruta delicat. Mana lui stanga ii inconjura talia subtire iar cealalta ii mangaie usor parul.
Parca urmaream o secventa exceptionala dintr-un film superb de dragoste. Dar ei erau cu siguranta mai frumosi ca insa cei mai idolatrizati actori. Si dragostea lor era mai puternica ca oricare alta.
Cand se sfarsi clipa perfecta, Bella se uita stanjenita in jos, iar apoi veni la mine si imi saruta obrajii.
- Noapte buna, ingerul meu.
- A.. Alice abia a sunat, Edward interveni. Imediat ajunge. O sa-ti explice ea ce a retinut-o pana acum.
- Bine, multumesc mult.
O astept nerabdatoare.
- Daca vorbesti cu Jake, spune-i ca imi cer iertare pentru iesirea necontrolata de azi, dar sunt ca o fiara cand e vorba de copilul meu. Sper sa nu fie suparat.
- Sunt sigura ca nu, te cunoaste destul de bine.
- Da.. asa e. Si eu ii cunosc sufletul deosebit si de aceea nu merita cuvintele inveninate de azi. O sa ma revansez eu, oricum. Noapte buna scumpo.
Si intr-o clipa cei doi ingeri se indepartara usor, parca plutind. Caut numarul lui Billy in agenda.
Ezit un moment, deoarece am simtit uneori o raceala din partea lui, poate si pentru ca am petrecut atat de putine clipe impreuna. Consolidarea relatiei cu el era asadar inca un punct de atins de pe lista de prioritati.
Telefonul suna de doua ori fara un raspuns.
Era clar, Jake ar fi raspuns deja.
Cand ma pregatesc sa inchid, vocea impunatoare a lui Billy ma opri.
- Alo!
- Buna seara, domnule Billy. Sunt Renesmee.
- Parca stabilisem sa renunti la apelativul care ma face sa ma simt batran si strain fata de tine, copila.
Spune bland.
- Sigur. Jacob este?
- Nu. A venit de vreo ora dar a plecat imediat. Era foarte abatut, nu stiu ce avea ca nu a vrut sa-mi spuna. Am incercat sa-l retin, dar nu mi-a acordat foarte multa atentie.Era suparat, ceva il macina sigur. L-ai sunat pe mobil?
- Da.. dar nu raspunde. Probabil nu il are la el.
- Da, sigur a ramas in buzunarul de la blugi. Pentru ca s-a schimbat inainte de a pleca.
- A..multumesc mult, atunci..
- O sa-i spun ca l-ai cautat. Ii mai transmit ceva?
- Nimic.. doar ca is ingrijorata si sa dea un semn cand vine.. indiferent de ora. O sa astept cu sufletul la gura.
- Bine, bine. Noapte buna!
Si conversatia s-a terminat fara invitatia de a mai veni pe acolo, invitatie care mi-o doream din suflet.
Tanjeam dupa momentele ,desi scurte, dar fericite de acolo.
Deja inima era ca o cutie muzicala fara cheita. Avea nevoie de cel care o detinea pentru a o face sa cante iar.
Toata tensiunea de azi, imaginile negre din vis, erau fum acum fata de norii grei si apasatori care imi intunecau firea, nelinistea de a nu sti ce face, daca e bine.
Ii scriu repede un mesaj : „Astept un semn . Am nevoie de tine. Am nevoie sa fii bine. Cea care e incompleta fara tine.”