Cap. 8 Surprize

Stateam uitandu-ma fix la mesaj , prinsa in banca asta ca intr-o inchisoare. Daca as fi fost acasa probabil as fi facut gropi in urma mea de la nervii care ii aveam, invartindu-ma ca o felina intr-o cusca.
Am vrut sa plec in momentul in care l-am citit, dar din drag pentru Alice am amanat , care m-a rugat sa nu fac asta, sa ma duc in La Push, mai ales noaptea,pentru ca ar fi o nebunie. Si motivele enumerate de ea erau plauzibile.. pericolul ca acolo e un loc unde vampirii nu prea au ce cauta fara protectie, mai ales noaptea, si intr-un loc pe care il cunosc foarte putin.. dar daca ieri ar fi contat piedicile astea pentru mine, acum prima mea reactie ar fi fost sa incep sa rad , dar m-am abtinut deoarece Alice parea destul de ingrijorata. Doar pentru ca m-a rugat si pentru ca o iubeam mult m-am conformat.
Si daca atunci am fost rezonabila, hoata asta mica de Alice a trisat dimineata , prevazand ce aveam de gand, si a convins-o pe Bella, care habar n-avea de ce insista Alice asa mult, sa o insoteasca la un magazin din apropierea liceului, si neaparat sa plece o data cu mine. Cel mai bun plan de a se asigura ca ma duc la cursuri.
„Sunt bine.O sa te caut eu.Nu mai suna.” El nu mi-ar fi zis niciodata asta, decat daca ceva grav s-a intamplat sau l-a presionat ceva. Au mai fost discutii, certuri, cu mama, Rosalie.. si niciodata nu s-a suparat mai mult de doua minute.
Dar nu conta. In jumatate de ora oricum o sa aflu tot, o sa fiu in rezervatie. Deja se apropie de sfarsit cursul de franceza.
Aproape tot timpul m-am gandit la diverse scenarii si m-am razgandit încontinuu, in speranta de a o ameti pe Alice, care sigur vrea sa intervina in planurile mele . Cred ca deja are o durere puternica de cap din cauza mea .. rad in sinea mea.
Intr-un moment se aude soneria si deja sunt in curtea liceului. Ce rapida sunt. Pana si eu sunt mandra de cat de ambitioasa pot fi cand vreau.
Acum..cheia de la masina.. in ce buzunar o fi..Si cotrobai nervoasa in geanta.. cand deodata ma lovesc de cineva din plin. Grozav.Ridic privirea nervoasa spre cel ce fusese obstacolul .
- Nu poti..
- Sa fiu atent pe unde merg?
Si incepe sa rada imediat.
- West? Scuze.
Si pun un zambet nevinovat.
Imi placea felul lui de a fi, imi placea ca era destept. Gandea profund. Era diferit de ceilalti colegi. Nu vroiam sa stric sansa de a fi prieteni in viitor.
- Uite cine imi reproseaza mie ca nu sunt atent. Sefa..
- Ametitilor, stiu..
- Renesmee, pleci?
O voce subtire, calma, se auzi.
Era profesoara de literatura, domnisoara Rogers.. Hope..cum o strigam noi.
- Fa-mi jocul. Nu ma da de gol. Trebuie sa ies repede de aici.
Ii soptesc lui West in timp ce ma sprijin pe el, si pun mana la cap, ca si cum mi-ar fi rau.
- Lui Renesmee ii este rau vroiam sa o duc eu cu masina pana acasa. Nu este in stare sa conduca..
- Bine..duceti-va..repede! Ai anuntat plecarea, Renesmee?
- Nu.. aveam de gand sa aduc o cerere cand reveneam..
- Lasa..rezolv eu.. Puteti pleca..
- Multumesc mult .. Stiam ca nu ma vei dezamagi.
Acum doar sa ajung la masina si gata. Masina..Nu e bine. Alice trebuie sa fie acolo sigur.
- West..ai zis ca ai masina?
- Nu am zis ca am..dar , da. Ai subinteles poate.
- Bine, hai la ea. Iti explic dupa. E in parcarea din spate?
- Nu, in fata.
- Perfect.
- Hei, m-am prins ca esti istet, dar nu stiam si ca esti descurcaret..si asa spontan.
Se uita la mine zambind siret.
- Poate ar fi mai bine sa nu alergi asa.. se presupune ca ti-e rau totusi.
- A, da. Ai dreptate.
Ma ghida spre masina lui, care era mult mai draguta decat imi imaginasem, dar astfel mi-am dat seama inca o data cat pot insela aparentele.
Ma uit atent spre poarta, dar Alice nu era. Cum ma gandisem, probabil era langa masina mea,care parcata in spate, la cealalta parcare.
- Incotro? Ca la spital sau farmacie nu prea cred.. Desi daca te bazezi pe indemanarea mea in domeniul medicinei, erai mai in siguranta la cursuri decat cu mine.
Si rade puternic, aratand o dantura perfecta si o gropita in coltul gurii.
- Pai, iesi de aici, la dreapta si apoi mergi tot inainte. Deci nu ai calitati de doctor? Cu mama care o ai? Rusinos..
Si dau din cap a dezaprobare.
- Am alte plusuri. Compensez.
Si se uita mandru la mine. Era altfel decat cand il cunoscusem, mult mai sigur pe el, relaxat. Cu siguranta avea multe plusuri, dar pentru mine cel mai mult conta acum ca nu e un sofer monoton si conduce cu viteza destul de mare.
- Esti..diferit. Nu as fi crezut niciodata ca poti face cate ai facut azi. Te credeam mai linistit, exagerat de echilibrat..poate?
- Hmm.. tocilar si monoton in traducere nu?
Si rade ironic.
- Pai..am avut o revelatie.Si m-am schimbat.
Nu stiu daca se schimbase si fizic, pentru ca nu fusesem foarte atenta la asta pana acum, dar acum ma uitam mai atent la trasaturile frumoase ale fetei,mai ales la ochiii albastri inchis, si la tunsoarea care ii statea foarte bine parului lui castaniu .
- A fost eclipsa azi-noapte, sau ceva..vreun fenomen de genul..?
- Numai luna plina din cate stiu eu. Dar daca vrei amanunte o sa o intreb pe sora mea, ea e pasionata de constelatii si astronomie. Stiu ca am auzit-o zicand ceva de „cuadratura”.. Dar nu ma intreba ce e.
- Cu siguranta a fost ceva aseara, de nu sunt singura care a revenit pe calea „dreapta” ca sa spun asa.
- Foarte bine punctat. Nu ma gandeam niciodata ca Renesmee Cullen are nevoie sa apeleze la trucuri pentru a chiuli. Credeam ca nu ai tu probleme de constiinta in cazuri de genul cand lipsesti de la un curs, ca iti pasa. Acum unde o iau? Tot inainte iar?
- Nu.. la stanga. A, nu la asta ma refeream cand am zis ca m-am schimbat.. De obicei se intampla cum zici tu, dar acum erau cateva obstacole implicate..de fapt..unul, dar bun.
Si zambesc resemnata. Deci sigur e in regula ce faci acum..ca ai plecat si tu din cauza mea..
- Nu o sa ai maine un „atac” de panica sau ceva de genul din cauza asta, nu? Ca sa stiu la ce sa ma astept.
- Crede-ma ca o sa fiu la fel de relaxat ca acum.
Si se uita atent la reactia mea.
- Ah..bun. Numai ca nu inteleg daca esti asa de fapt de ce nu ai venit niciodata sa vorbesti cu noi..
- Sincer, nu am gasit asa mult interes sa ii ascult tampeniile lui Newton. Daca eram fata poate eram si eu asa fermecat de „mintea lui sclipitoare”.. adica..bicepsi, torace, muschi multi .
Subliniaza ironic ultimele cuvinte.
- Hei, fara apropo-uri da?
- Glumesti?
Incepe sa rada in hohote.
- Nu m-am gandit nici o secunda la tine. Cred ca si 1% era de ajuns sa fii fermecata de el ,numai ca sa nu fi avut de suferit „ego-ul” lui de cuceritor din cauza ta. Tot liceul stie de cand se chinuie sa iti intre in gratii.
- Nu a fost niciodata intentia mea sa ii „patez faima”. Nu o fac in mod deliberat crede-ma.Bine, cu Pete m-am lamurit. Dar de Tracy sigur trebuie sa iti placa.
- Sau NU.
Si ridica o spranceana, vizibil enervat.
- Papusile de ceara? Pas.
- Nu inteleg cum de vorbesti cu mine atunci, daca esti atat de radical.
- Pentru ca tu nu esti ca ea.
- Nu?
Ma uit suspicios la el.
- Nu..tu esti.. o papusa de gheata mai mult.. Dar am observat, si acum m-am convins, ca e doar un paravan, in care se ascunde adevarata Renesmee.
Ma stramb la el urat.
- A! Am ajuns.
- „La Push”? Atata agitatie doar pentru a face putina plaja?
- O nu. Nu sunt atat de absurda. Desi in Forks o zi in care e soare si ai sansa sa faci plaja e foarte rara si ar fi de inteles.
- E plauzibil.
- Am venit la prietenul meu.
- Si mai plauzibil atunci.
- Deci, spune-mi cum se poate revansa o biata papusa de gheata in fata ta pentru toata bunavointa si ajutorul?
- In principal nu imi esti datoare cu mult, pentru ca mi-ai adus aminte cum eram eu inainte de fapt, si m-ai ajutat „sa ma regasesc”. Cu tine pot fi cine sunt si ma simt in largul meu. Cum sa te revansezi? Doar sa nu iti schimbi „sentimentele mai bune” fata de mine si sa ma ignori.
- Nu. Am zis, schimbarea a fost si in mine.
- Si sa o cunosti pe sora mea, se simte putin singura, are nevoie de o prietena, de un sfat.
- Desigur.. Atunci spune-i ..Sau mai bine spune-mi intai tu cum o cheama..
- Lizzy..eu asa ii spun.
- Lizzy..? De la Elisabeth?
- Da.
- Elisabeth o chema pe bunica mea.. Foarte frumos. Spune-i ca abia astept sa o cunosc. Multumesc mult inca o data.
Bunica mea.. mama lui Edward.. Alte timpuri..De cand a pierit, saraca..Mi-ar placea atat de mult sa ma pot intoarce in timp, sa o cunosc. Chiar si un minut sa o vad pe mama celui caruia ii datorez cine sunt. Probabil era atat de frumoasa..sigur era deosebita..Tatal meu trebuia sa mosteneasca frumusetea de la cineva doar..
Poate si eu seman cu ea si nu stiu. Poate avem temperamentul, sufletul asemanator.Niciodata nu voi sti..

* *

Si iata-ma din nou pe vechile drumuri din La Push. Drumuri pe care nici nu mai stiu de cand nu mai pasisem. Drumuri pe care mama probabil fusese fericita. Drumuri care nu intelegeam de ce mi-au fost interzise mereu de catre ai mei, si de catre insusi Jake. Era oare necesara protectia lor atat de exagerata? Copilaria mea.. impartita intre casa lui Carslie, casa noastra, cea de la familia Denali.. Lungile calatorii..timpul care gonea ca un nebun. Dar mereu, nelipsita supraprotectie. Dar a acum a venit timpul sa iau propriile decizii. Sa inlatur lantul restrictiilor. Sa ..traiesc cu adevarat.
Casa lui Billy se vedea in departare. Nu se schimbase mult. De fapt..nici nu avea cum. Billy tinea cu orice pret sa ramana asa, de dragul amintirii sotiei. Lucrurile lor erau nepretuite pentru ei, iar Jake a incercat in zadar sa schimbe mobila sau orice lucru minor .
Billy statea in fata casei in cariciorul cu rotile. Era ingandurat si abatut, se uita intr-un punct fix, in jos. Nici nu observase prezenta mea. Din pacate, el nu mai arata la fel. Trecerea anilor isi spusese cuvantul asupra lui, dar inca arata bine. Deodata privirea i se opri asupra mea.
Aproape ca am tresarit. Se uita banuitor si sprancenele se incruntara. Ochii lui ma studiau cercetator si rece. Nu ma recunostea. Era normal. Nici nu ma asteptasem. Daca el arata diferit, schimbarea mea probabil il va lovi ca un bumerang. Ma asteptam sa ma respinga. Sa se teama de mine. Eram pregatita.
- Renes..mee..? !
Fruntea i se descreti si privirea i se lumina.
- Da.. si ii zambesc respectuos.
Nu stiam cum sa ma comport si ce sa zic. Stateam ca o statuie.
- Nu vii sa ma imbratisezi?
Ma apropii sfioasa si el ma strange puternic in brate.
Apoi ma ghemuiesc langa scaun si ii mangai mana calduta. El imi atinge usor obrazul, fara sa isi ia o clipa privirea de la mine.
- Acum inteleg de ce e Jake inebunit dupa tine ! Esti unica! Desi mereu imi spune cat esti de frumoasa, deosebita, descrierile lui nu n-au o sansa cu impactul de a te vedea in fata mea. Si un orb se poate indragosti de tine.
- Ma faci sa rosesc.
- Esti atat de schimbata.. Dar ochiii.. te dau de gol. Sunt aceeiasi. Ochiii Bellei.. Ochiii lui Charlie..
- Ma bucur sa stiu ca pot fi recunoscuta dupa ceva totusi.
- De ce ai venit aici singura? Nu e un loc sigur pentru tine! Cei din familia Cullen ti-au dat voie sa vii?! Bineinteles ca nu!
- Nu mai sunt un copil.
- Esti ca Bella. Iti place sa te bagi in belele singura.
- Am mai auzit asta..
- Jacob nu e aici. Nu am apucat sa vorbesc cu el. Am gasit dimineata un bilet in care imi spunea ca are ceva de rezolvat si sa nu ma ingrijorez. Tu stii ceva despre asta?
- Asta venisem sa aflu.
- Probabil e la tine acum si nici nu stii.Du-te. Aici nu e un loc bun pentru tine. Ai grija de tine frumoaso.
Si se indrepta spre spatele casei.
Ma indrept spre drum cand in spate se aude o usa deschinzandu-se. Ma intorc brusc si intalnesc doi ochi patrunzatori, negri, cercetandu-ma cu o privire incordata, speriata mai mult decat banuitoare.
Se uita cu gura cascata la mine. Isi duse mana in par si cu degetele isi atinse capul ganditor. Era inconfundabilul Seth Clearwater. Nu aveai cum sa nu il recunosti.
- Ai de gand sa te mai holbezi mult sau vii sa ii dai o imbratisare prietenei tale care ti-a simtit lipsa?
- Nnnnessie..?!
Imi dau ochiii peste cap dezamagita de asteptarea prea lunga.
- Mda.
Si sar eu in bratele lui, strangandu-l cat pot de tare. Dupa il sarut usor pe obraz, iar el se inroseste ca de obicei.Cum facea cand eram mai mici. Era acelasi Seth, clar.
- Seth, desi acum esti cu un cap jumatate mai inalt decat mine, si mult mai bine facut, vad ca ai ramas acelasi copil.
- Nu e asta..ci.. ca nu ma pot abtine. Scuze ca iti spun asta Ness, da ai devenit o bomba sexy. Inca is in soc.
Incep sa rad in hohote. Sinceritatea lui debordanta era cea mai tare, ca de obicei.
- Sa zicem ca.. ma mentin.
Si scot limba strengar.
- Esti.. suuper.
- Ok Seth, poti sa iei o pauza? Nu-s un tablou. Nu ma simt in apele mele cand se uita cineva asa insistent la mine.
- Acum inteleg de ce Jake te tinea asa ascunsa. Cu asa comoara.. Egoistul.
Si rasuci ochii.
- Bingo! Ai spus cuvantul magic.
- O nu.. presimt ca intru iar la belele..
- Seth, unde e Jacob?!
- Vezi, asta venisem si eu sa aflu. Ce coincidenta.
Si zambi stupid.
- A da? Si de ce erai in casa daca Billy era la usa si iti putea spune?
- Nu era cand am venit eu.
- A..da..Sigur. Si hainele lui? Din mana ta? Ai vrut sa ai si un mic suvenir sau cum?
- Jake e ca fratele meu.Fratii mereu se ajuta. Bine Nessie..aa..Renesmee.. Ma bucur ca ca te-am aa..vazut..revazut.Si se strecura pe langa mine repede, indepartandu-se .
O lua la fuga de acum.
Lasul.
- Seth Clearwater, n-am terminat discutia !! Vino inapoi!
Incep sa alerg dupa el si cand il ajung il prind strans de tricou.
El inghite in sec, si dupa se uita cu coada ochiului la mine.
- Vroiai cumva sa ma lasi vorbind singura sau mi s-a parut?
- Nu pot..Ness..iarta-ma. Nu pot sa iti spun. Nu mi-o lua in nume de rau, nu o fac intentionat.
- O sa ma lasi sa sufar si sa caut disperata , sa merg pe drumurile astea necunoscute..?
Si apelez la fata mea de copil trist , care nu dadea gres niciodata.
- Of..de ce imi faci asta. O sa ma omoare ca ti-am spus…Bine, vino cu mine.
- Stai linistit. Rezolv eu orice neintelegere.
Era placut sa revad fosti prieteni. Si nu orice prieteni, ci printre cei mai sinceri si loiali. Ajungem in fata casei lui, si ma ghideaza spre intrare.
- Mult succes. De asta o sa avem nevoie amandoi, de fapt.
Ma uit suspiciosa la el. Nu stiam sa aiba cineva atata teama de Jake, mai ales Seth. Era absurd.
- Eu o sa stau in preajma ta. Sa te protejez in caz de ceva. Tine minte, fara miscari bruste, orice ar fi. Controleaza-ti reactiile.
Imi deschide usa camerei, si inima incepe sa galopeze cand in fata imi apare imaginea lui Jake, slabita cum nu o vazusem niciodata, intinsa neputincioasa pe pat. Era mai palid decat il vazusem vreodata si tinea ochiii inchisi, deci respiratia controlata arata ca nu doarme.
Avea mana pe un pansament mare care ii acoperea partea stanga a corpului, in zona abdomenului. Primul lucru care am simtit sa il fac a fost sa scot un tipat de disperare si sa alerg spre el, dar Seth m-a strans puternic de brat pentru a ma opri.
Si un alt impediment, cel mai neasteptat, era tanara bruneta, destul de inalta, care statea pe marginea patului, si cu o batista uda ii racorea fruntea. Apropierea , interesul ei, imi provoca o stare de nervi puternica si simteam cum sangele-mi accelereaza prin vene. Imi strang puternic dintii pentru a ma calma. Isi ridica privirea si o fixa asupra mea.
Era Leah. Desi nu o mai vazusem de mult, de cand se hotarase sa plece din Forks, la doar cateva luni dupa tot pericolul, modul intunecat si plin de ura in care ma privea si atunci era identic cu cel de acum.
Era prima care ma privise vreodata asa. Nu intelegeam de ce. Sufeream. Cea care eu speram sa fie o prietena si un ajutor, ma dispretuia profund. Si acum ma dezgusta si pe mine prezenta ei. Macar aveam aceleasi sentimente una fata de cealalta.
Se incrunta subit si maxilarul i se incorda. Scoase un marait si apoi se uita enervata la Seth. Jake deschise ochiii stinsi si ma privea ametit .
- Stiam ca esti un dobitoc, Seth, dar nu stiam ca esti si cretin pe deasupra !!
Si sari nervoasa in picioare. Jake tresari.
- Ti-am zis sa aduci o haina de schimb, nu o haína.
Si ma privi dezgustata.
- Mai usor cu jignirile, Lassie!
In acel moment scoase un urlet si sari puternic deasupra patului pentru a se napusti asupra mea, cand Jake se ridica brusc incercand sa fie un obstacol, dar reusind doar sa ii schimbe traiectoria, iar Seth reusind astfel sa o prinda la timp.
O tranti cu putere la pamant si o tinea puternic de maini, iar ea tipa ca dintr-o cusca.
In acelasi moment Jacob scoase un strigat si se prabusi fara vlaga din pat, tinandu-se de umar. Odata cu asta o intepatura scurta, dar puternica ma lovi in partea stanga.
- Jake !!
Si ma indrept ingrozita spre el, ridicandu-l cu grija pe pat. Se uita spre umar. Era lovit, zdrobit.
Nemernica aia il ranise din cauza puterii imense izvorate din ura. Si el era deja asa de slabit.. Javra nelegiuita!
- Leah, termin-o!! Ai trecut de mult de fazele astea cu nu-imi-pot-controla-furia ! Sa nu indraznesti sa te transformi! Unde e autocontrolul tau puternic? Maturitatea?
- Misca-te de pe mine daca nu vrei sa te ranesc si pe tine! O rup in bucati! Da-te!
Si incerca maniata sa scape din catusele fratelui ei.
- L-ai lovit pe Jacob! Esti multumita acum? Esti mandra de tine? Nu credeam ca esti atat de slaba.
Si ii dadu drumul brusc la maini, lovindu-le de parchet, cand observa ca se calmase. Era furios pe ea, pe iesirea ei josnica.
Se intoarse si veni ingrijorat spre Jacob.
- Jake, frate, esti bine? Cum te simti?
- Ca o marioneta dezmembrata. Un umar dislocat era tot ce imi mai doream. Ce mai aveam nevoie. Multumesc mult Leah, mi-ai indeplinit visul!
Spuse ironic si dezgustat.
- Jacob, stii ca nu am vrut, stii ca..
Si incerca sa se apropie de pat, dar Seth ii bloca calea.
- Stii cat tin la tine, ma cunosti, Jake, mereu am fost cei mai buni prieteni. Niciodata nu ti-as face rau intentionat.
- Bine, bine..Jake rasuci ochiii. Dar sa stii, Leah, ca rau imi faci la fel de mult cand o ataci pe cea pe care o iubesc.
- Ea e de vina pentru tot ce s-a intamplat.
- Darkota ataca.
Spun incet si ironic.
Darkota era un caine rau dintr-un film, sau desene animate.
- Data viitoare cand mai incerci doar sa ii faci vreun rau n-o sa ma mai prinzi asa bine dispus. Si atunci nu o sa mai fiu nici in starea asta fizica.Sa nu zici ca nu te-am avertizat!
- Te-a prostit un strigoi. Niciodata nu te-as fi crezut in stare. Sa aperi o ..
- E de ajuns! Nu intrece masura! Jake marai.
- Pff…si Darkota insista.
- Inceteaza cu denumirile tale stupide de caini din desene animate. Crezi ca ma impresionezi, Draculina!?
Seth pufni in ras. Jacob se abtinu, desi cu greu. Pana si mie imi venea greu sa nu rad.
– Uuu.. impresionant.. Te prinzi repede. Te-au cuprins cele treizeci de secunde magice de inspiratie?
- Vreti sa o terminati o data?! Jake tipa. Seth, frate, multumesc mult pentru bucuria care mi-ai facut-o. Data viitoare cand iti spun sa NU faci ceva sa imi spui ca tu de obicei intelegi pe dos.
Leah iesi din camera, nu fara a-mi mai trimite niste sageti inainte cu privirea ei.
- Jacob, n-am putut sa nu ii spun..
- Jake, scumpule, Seth nu e vinovat cu nimic. Si il sarut usor pe frunte. L-am amenintat si l-am terorizat pana a fost nevoit sa spuna.
Si ii fac din ochi smecher lui Seth.
- Sigur, sigur! De aia ai fata asta de fraier si zambetul ala tâmp, nu, amice? Ca ai fost prea tare „terorizat”.
Si incepe sa rada ironic, dand din cap.
- Nu inteleg de ce il certi, sincer. A facut foarte bine ca mi-a spus. Cel care a gresit aici esti tu! Si ma uit dezamagita si cu o privire care ii reprosa comportamentul. Credeam ca ai incredere in mine..!
- Seth, lasa-ne putin singuri.
- Nessie..lucrurile nu..
- Fara floricele te rog. Spune clar si la obiect.
Se pare ca Leah reusise sa ma enerveze si ea, nu doar eu pe ea. Oricum buna dispozitie era zero.
- Tu tot aici esti?
Tipa deodata la Seth. Eu tresar.
- Si tot cu fata aia prostita? Si se uita incruntat la el deoarece ma privea captivat.. Iesi odata! Si inchide gura..!.. macar cand sunt eu in preajma ei !
Uite,frate,nu se poate preface nici de fata cu mine! Nataraul!
Si ofta scurt.
- Gata cu asta. Vreau sa iti vad rana.
- Nici sa nu te gandesti!
Se rasti.
- Nu fi paranoic.
Si ridic spranceana enervata.
- Nu, am zis!
- Siguur..
Si deoarece eram in cealalta parte a patului, ma aplec deasupra lui spre partea stanga sa ii indepartez pansamentul, si concentrandu-ma intens asupra loviturii,cand ma lua un fior.
In momentul acela puse mana deasupra ranii, dar nici nu il ating cand o durere ca o lovitura cu o bata de baseball ma surprinse in partea stanga a abdomenului, scot un tipat, acompaniata de un strigat de durere al lui Jake, si ma opresc brusc in perete din cauza socului.
Durerea a durat cateva secunde dar intensitatea ei ,destul de puternica. Ca si cum un obiect greu imi cazuse pe sold si il lezase, impreuna cu vreo doua coaste.
In clipa aia am crezut ca ii revenise nebuna de Leah, dar in camera nu mai era nimeni decat erau acum douazeci de secunde.
- Tu ai facut asta?!
Il intreb rastit. Jake se uita socat la mine, incercand sa isi relaxeze corpul.Se tinea strans de zona pansata.
- Ce sa-ti fac? La ce te referi?
Vocea lui era tensionata.
- Cum nu?! M-ai impins puternic, nu stiu exact. M-ai lovit.
- Nici nu te-am atins ! Niciodata nu te-am atins sa-ti fac rau in viata mea si nici n-am s-o fac. Mai degraba imi bag mana intr-un cuptor inainte. Am dus mana brusc la sold deoarece incepuse o durere puternica, dar a incetat brusc cand ai tipat tu si ai sarit.
Ma uit suspicioasa la el. Dupa,imi iau mana care se oprise din instinct in zona respectiva, si ma uit sa vad ranile. Nu aveam absolut nimic, nici o zgarietura, nici o vanataie.
Apas incet in caz de o rana interna, dar nu simt nimic.
- Iarta-ma, o iau razna cred.
Si ma asez langa el, mangaindu-i mana dreapta.
- Dar ce a fost asta pana la urma? Mi-a sarit sufletul din mine! Sa nu mai faci asta niciodata!
- Nu am facut-o intentionat. Nici nu stiu cum am facut-o.
- E autocontrol de ala?
- Nu inteleg.
- Vam.. aa.. Edward.. cand era in preajma Bellei …– om .. si simtea ca ii poate face rau reactiona asa. Ca si cum o forta il impingea de langa ea, din instinct, cumva..E o chestie de vampiri , voi stiti mai bine.
- Mda.. mai vampir e tantarul ala de pe perete decat mine.]
Si incepem sa radem amandoi.
- Oricum mai documentat tot e.
- Si mai experimentat, zise printre hohote.
- Pe mine nu m-a impins nici o forta. Am simtit durerea de la o lovitura.. cam ce ai simtit tu. Ca si cum mi-ai transmis starea ta exacta.
- Bizar.
- Avand in vedere legatura puternica dintre noi , nu cred.
- Da, ai dreptate. Cred ca mai ciudat ar fi fost daca nu se intampla asta, atunci.
Si ma aplec usor sarutandu-i buzele stinse.
- Imi termini odata de spus ce ti-au facut varcolacii aia de arati asa..?
Se uita banuitor la mine.
- De unde stii de ..varcoaci..?!
- De la tine.. raspund prompt.
- Nu.. Eu nici n-am deschis subiectul.
Si isi ridica cercetator spranceana.
- Ba da .. de la tine.. cred .
Si imi ating fruntea. Nu mai stiam de unde auzisem. Sau de la Seth stiu, cu siguranta.
Seth..? Pe drum pastrase secretul oricum..iar cand ajunsesem aici.. hmm..
Nici nu ma pot concentra acum sa analizez.
- Te-au bulversat atat de tare cele intamplate aici? Iarta-ma… De aceea nu vroiam sa ma vezi asa. Si cu asta iti raspund si la intrebarea despre incredere.
- Esti atat de palid.. si ii mangai chipul. Exagerat de palid. Nu te-am vazut niciodata asa. Esti mai alb ca mine! Ti-ar sta bine ca vampir, sa stii.. si chicotesc.
- Ugh.. si se stramba. Mai bine lasa.
- Asta e atac deschis impotriva alor mei.
Si ma incrunt nervoasa.
- Ããã..nu. Doar ca e mai distractiv asa, cu varietate. Vampiri, varcolaci, niciodata nu te plictisesti.
- Mda.. vad. Vad ca nu te-ai plictisit aseara.
- Nu e asa. Stai sa iti explic intai. Sam si Leah mai erau, in afara de aia, si Sam se certa cu ei. Se pare ca nu ii mai poate stapani pe astia noi.Erau doi transformati acum, tineri. Si cand unul dintre ei a actionat violent,am incerc sa il opresc , dar cum nu se pot controla m-a izbit de pamant. Nu as fi patit nimic daca nu cadeam pe un rest de stanca, un fel de bolovan. Dar asa mi-a zdrobit partea asta din cauza impactului. Si plus mi-am pierdut din antrenament, putere, control..Daca ma schimb asa rar.
- De ce nu stai si lup atunci?
- Cand erai mica nu vroiam sa te sperii.. Da’ ideea e ca nu vreau sa te uiti la mine altfel. Ca la un ciudat sau ceva de genul.
- Ce prostie. Eu ma mandresc cu tine asa cum esti. Si mai ales ca esti si Alfa al tribului! N-am absolut nimic personal cu voi. Fata de tine care mereu comentezi de vampiri.
- Eh..e de fatada mai mult. Totusi sa mai ramana ceva din spiritul istoriei si menirea noastra.Ca in rest am facut praf regulile. Si rade in hohote
- Dar in scopuri nobile..si surad sugestiv.
- Cele mai nobile. Si imi face semn sa il sarut. Deci ..esti ok si cu mine ca un caine gigantic?E in regula?
- Logic. Si rasucesc ochiii. Daca te referi la fazele cu Leah.., la „alinturile” spuse, alea is altceva. Acolo da, ca am ceva personal cu ea. Si e si reciproc.Asa ca te avertizez ca o sa mai auzi apelative de genul.
- Ti-am adus bluza de schimb, Jack.
Si se apropie de el cu intentia de a-l imbraca probabil.
Se pare ca nu o mai afecta apropierea de mine. Probabil renuntase la teatru.
- Ugh. Vorbind de lup… Stai putin!
Si caut o bucata de pansament ca sa ii dezinfectez umarul.
- Tu ai impresia ca eu ascult de stafii?
Jacob marai, fixandu-i privirea.
- Mai bine ai face-o, pentru ca repar dezastrul facut de tine.. Asa ca lasa latratul aiurea. Trebuie sa te vada Carslie de urgenta. Te-a consultat vreun medic?
Ii spun concentrata lui Jake.
- Am avut eu grija de el !! Si l-am ingrijit! Vrei sa il duci in cuibul tau de vulturi, ca o prada usoara?!
- Vrei sa nu mai debitezi tampenii pe secunda?! Sa o incetezi odata??!
Jake urla furios, incretindu-si fruntea. Leah amuti. In camera se asternu tacerea.
Seth intra pe usa, dar nu indrazni sa rupa linistea.
- Daca vrei sa evitam certurile, ea pleaca. Nimeni care mi-e dusman nu sta in casa mea. Mai ales ca mama se poate intoarce in orice clipa, si nu ii pun viata in pericol, cu un pradator in casa.
- Ai dreptate. Seth, pregateste masina sa ma duci acasa.
- De ce!? Tu nu, tu ramai. De ce sa pleci?
- De ce? Ti s-a parut putin tot circul de pana acum? Leah, stiu ca mereu ai criticat persoanele pe care le iubesc, dar acum lovesti intr-o parte din mine, nu doar in ea.
- Jake, nu pune la suflet doar niste tachinari.. sunt sigura ca Leah nu ma uraste, nici eu pe ea, doar ca suntem diferite, doua pietre tari. Cum..esti tu cu Rosalie , de exemplu. Si oricum pe mine nu ma afecteaza, stii cum trec eu prin situatii de genul. Adica..pentru mine e distractiv.
- Renesmee, nu toata lumea e ca tine.
- Jacob, stai aici pana te insanatosesti. Promit sa .. o las mai usor.
Si ma privi pe sub sprancene.
- Leah, nu.. multumesc mult de tot pentru grija si prietenia ta, si mi-a facut mult bine discutia cu tine de aseara..ma bucur ca nu mai ratacesti aiurea, ca esti acasa acum. Dar la mine ma simt cel mai bine.
- Si eu ma bucur enorm ca sunt aici.
Si se apropie de el,ajutandu-l sa imbrace camasa..Foarte .. grijulie, si apropiidu-se milimetric de corpul lui, deja simteam ca iau foc.
Cand Jake e cu spatele, imbracand bratul drept, se uita perfid la mine, ranjind a satisfactie, iar pe buzele ei se citeste cand spune pe tacute, fara sa auda el, „Fraiero”. Bineinteles ca in mintea mea deja era luata de par, maturand cu ea camera. Nu ca mi-ar fi stricat o activitate casnica. Practica era binevenita mereu.
Jacob isi incheia nasturii, iar la cel de langa gat se oferi ea repede sa il incheie, iar cand o vad iar atat de aproape de el dau un pumn sanatos in usa de la noptiera de langa pat, unde tocmai pusesem restul pansamentelor. Amandoi se sperie si se uita simultan la mine.
- Nu se inchidea.. usa.. reusesc sa marai printre dinti.
- Si te-ai gandit tu sa o „repari” de tot?
Zise Leah artagoasa.
- Oricum trebuia aruncata. Nu mai era buna de nimic.
Interveni cu rol pacifist Seth, care nu venise de mult in camera.
-Dar esti puternica, nu gluma, si incepu sa rada.
- Adica..? zic surprinsa.
- Pai ai strambat usa aia vad.
Avea dreptate. Cum..reusisem? Nu mi se paruse sa dau asa tare. Oricum pumnul nu ma durea.La cum arata usa aia, trebuia sa am degetele rupte acum.
- Wow Ness, tu ai facut aia?
Jake se uita bulversat la urma pumnului meu din placa de lemn.
- E jaf materialul. E vechi si uscat si de aia. Cum am zis, numai bun de aruncat. Masina e gata, e pornita.
- Bine. Hai sa mergem.

* *

Billy, care nu stia nimic de accidentul lui Jacob, deoarece nu vroia sa il sperie, nu era acasa. Lasase un bilet in care spunea ca este la un prieten si revine diseara, dupa ce vede un meci cu el. Seth si sora lui abia plecasera.
Leah deja se instalase si aici si nu se mai dadea plecata. Noroc cu Seth, care a convins-o, desi cu greu.
- In sfarsit singuri.
Si ma asez pe pat langa Jake, care ma trage de mana spre el ca sa il sarut. Desi buzele lui erau reci, atingerea lor a venit ca un medicament pentru sufletul meu.Parca nu ii mai simtisem suflarea de ani intregi, asa ma simteam.
Ma dau si mai apoape de el, fara sa ma opresc.
- Auch.. zise incet, apropiindu-si sprancenele.
Ii atinsesem rana cu mana fara sa imi dau seama.
- Scuze.. Se putea sa n-o dau in bara cu ceva?
Si oftez stresata.
- Ma simt atat de fericit acum.. cu tine alaturi nici n-o sa simt cand o sa ma vindec.
- Trebuie sa vorbesc cu Carslie. Sa vina sa te consulte imediat.
- Ness..asculta-ma..si imi stranse mana. Sa vina Carslie aici acum ar fi cea mai mare greseala.Pentru ca ar incalca tratatul.
- Atunci mergem la spital ..sau la mine.
- Ca sa ii dau satisfactie blondinei vazandu-ma slabit si neputincios? Nu multumesc. Si in plus, daca ar fi fost grav mergeam la spital de aseara. Dar sunt rani superficiale, eu ma vindec foarte repede.
- Jake, si daca erai rupt in doua ziceai la fel.
- Am fost si in situatia asta. Si incepe sa rada. Si am supravietuit, tot fara spital.
- Ce spui? ! raman socata. Stii..eu vorbeam la figurat, totusi.
- Mda..cand a fost lupta cu nou-nascutii aia.. Cand am luptat impreuna cu familia ta, impotriva Victoriei. Stii nu?
- Da.. partial. Mi-au povestit cat de cat.
- Asa..si atunci tot din cauza lui Leah ca a facut pe grozava si i-am luat apararea,de aceea m-a luat vampirul ala, asa de tare.
- Cum adica si atunci tot din cauza ei..? Adica acum ea e de fapt responsabila?! Ca ai zis ca Sam..
Ma ridic nervoasa.
- Ea i-a enervat pe aia.
Zise abatut, regretand ca l-a luat gura pe dinainte.
- Dar hai sa schimbam subiectul te rog.. Sa vorbim despre lucruri mai placute. De exemplu..cum ai ajuns aici? Nu trebuia sa fii la cursuri acum?
Imi dau ochii peste cap. Exact discutia de care ma temeam, si speram ca o va amana. M-am inselat..
- Hei, si care sunt lucrurile placute din discutie atunci? Nu e corect.
Pun o fata inexpresiva.
- Consecintele faptelor tale – ca esti aici.
- Pai deznodamantul conteaza si asta e cel mai important la urma urmei nu? Asa ca restul e fara sens.
- Nu chiar. Si se concentra cautand ceva printre gandurile lui. Uite..de exemplu.. daca iti aduc tabloul lui Da Vinci, Monalisa.. te-ar interesa doar ca il ai sau si cum am facut rost de el.
- Ei, tabloul e ceva extrem de valoros si mai ales extrem de securizat. Deci..
- E cel mai bun exemplu posibil. Pentru ca pentru mine tu oricum esti cea mai valoroasa fiinta. Cat despre al doilea aspect.. uneori am impresia ca esti mai securizata decat Casa Alba.
Si ofta adanc.
Eu incep sa rad in hohote. Apoi devin brusc apatica, deoarece imi parea rau de iesirea infantila. Nu era nimic nostim in asta.
- Scuze. Faceam haz de necaz.
- Stai calma, nu trebuie sa o iei ca ceva rau. Oricum m-am obisnuit cu toata protectia si agitatia din jurul tau.E normal sa fie asa..e familia ta, te iubesc, vor sa te stie in siguranta mereu. Si la urma urmei, important e ca sunt cu tine, nu unde sunt. Asa ca nu conteaza ca stam mereu in acelasi loc,aceeasi camera, si oricum nu departe de ei.
- Stai nu te scuza. Ca nu e asa. Pana acum ai acceptat si te-ai comportat eroic. Dar eram mica, aveam nevoie de compania lor necondtitionata, de momentele perfecte, de dragostea,sfaturile pe care orice copil privat de ele e nefericit. Dar acum simt ca e timpul sa ma desprind usor de dependenta lor. Ca sa fie mai usor in caz de o despartire brusca..si oftez.La naiba! Am zis ca nu ma mai gandesc la asta, la vis, la ce va fi.
- Despartire brusca? Ce tampenii iti mai inunda mintea?
Si se incrunta.
- Nu am vrut sa sune asa urat..oricum nu cum la ce te gandesti tu acum. Vreau doar sa spun ca nu stim ce va fi, viitorul e atat de schimbator. Azi suntem aici dar maine poate o sa fim in Anglia, Cuba..stiu eu.
Incepe sa rada tare.
- Ce?
Ma uit surprinsa.
- Mi te imaginam dansand samba.
- Si.., ce e asa nostim? Sunt o buna dansatoare.
- Da, cand nu dansezi.Sau cand prin zona nu sunt obstacole cum ar fi picioarele celorlalti dansatori sau ale mele.
- Binee.. Cu prima ocazie cand te refaci mergem la cel mai apropiat club latino. Sau cu orice gen de muzica.Si o sa vezi dragul meu, neadevarul vorbelor tale rautacioase.
Si ii fac cu ochiul sfidatoare.
- Vom trai si vom vedea.
- Si de acum asa va fi. Numai noi, facand ce vrem, fara restrictii temporale, spatiale. Asa ca poti sa lasi intr-un con de umbra copilul care a fost special readus pentru mine, sau imaginea de tata protectiv din unele momente.E timpul pentru adevaratul Jacob.
- Ooo.. cat de bine suna. Doar ca, draga mea, fii pregatita sa faci fata. Ziceai ca tu esti o pacoste? Sa ma vezi pe mine actionand fara nici o regula.
- Asta nu inseamna ca nu o sa devin eu o pacoste mai mare, iubire.
Ultimul cuvant a sunat cam mironosit.
- Crezi ca stii tot ce-mi poate capul? N-ai vazut nimic.
Si rad in hohote.
- Ador provocarile. Mai ales ca mereu le castig.
- ..sau nu. Oricum Nessie cumpatata, excesiv de preocupata, minutioasa, care gandeste mult si face putin, cum ziceai, deja e pe drumul spre un colt adanc al sufletului unde va ma fi de acum.Deja schimbarea e aproape de mine. E decis.
- Ei stiu asta?
- Inca nu. Dar nu va fi greu de sesizat.
- Dar..pot sa stiu ce te-a lovit de aseara..? De gandesti asa.
- Doar realitatea. Atat.